Constructive Skepticism - Solution
1314
post-template-default,single,single-post,postid-1314,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,tribe-no-js,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-18.1,qode-theme-bridge,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive
 

Constructive Skepticism

Constructive Skepticism

I  met some of the participants to this year’s first  Solution Building –  managers, coaches or trainers, people from whom I wanted to find out what they had gained in this program. What did they receive? What did they take for themselves? What are they giving forward?

(Phone interview with I.R., manager, banking, participant to Solution Talk)

I heard that, after the Solution Talk training, you implemented a solution focused program in your team. How did it happen?

I.R.: In the beginning I didn’t know much about coaching and mentoring and I was skeptical about this “solution focused” method. But I am constructively skeptical: I try, I research, I see how it works.

I had some “difficult cases” so I decided to try an internal coaching program, within the team itself. To see if it would work.  My team includes both seniors and juniors, very different people, different ways of communicating.

I told them “Let’s try this.” I gave them time to think, make some research, we discussed, they all accepted. We have not become experts in coaching, but we are all searching.

I formed teams of two: one senior and one junior. These teams meet once every two weeks, with the question cards at hand and work on their objectives.

I wanted them to discover coaching both in theory and in practice. As a “secondary effect”, next to their individual progress on their own individual objectives, communication in the team has improved a lot. Not only do they communicate better when they have actual problems to solve, but also casual conversations are more positive.

How did the teams evolve? Where do you look for progress?

I.R.:The performance of the coach is reflected by the results of the coachee.

I was expecting better communication – I can see when someone has become more proactive, does not become blocked by problems. And I know this program was the trigger.

I put extremes together because I wanted them to be able to look in a different kind of mirror. I put together people who communicate a lot with very shy people. I wanted them to see each other in a different way than from the point of view of tasks. In coaching, the relationship becomes quite personal, they get to know each other and to know themselves better. It’s like going out for coffee and chatting, but better.

What gave you trust that this could work?

I.R.:Intuition – I have been their leader for a year and a half and I know them. I have tried other, different techniques as well. They all wanted to work on this, there was no resistance to change. I also knew they would like the theme.

What frame did you create?

The first week, I had talks with the future coaches, then we made the teams. We established a schedule for several months. I meet them regularly, the coaches and the coachees, to know where to make more adjustments. I keep myself connected to the project, in a supporting role.

How did you find the time for this?

I.R.: I told myself “management does not only mean KPIs”. Ten percent of your time should be spent doing something different. And we reached a higher efficiency of the team, so we actually saved time – I have results to present and I am glad about that.

What worked best?

I.R.: Listening. I was not expecting this to work this well. The key seems to be not doing things formally, but to really enjoy what you are doing. When you ask the questions with real interest and you listen, you really help the other person.

Solution surfers.

Solution surfers.

I-am întâlnit rând pe rând, pe câțiva dintre participanții la Solution Building – manageri, coaches sau traineri, oameni  de la care am vrut sa aflu ce simt ca au primit in schimbul investitiei de timp in aceste programe. Ce au primit ei in schimb? Ce si-au luat? Ce dau mai departe?

(Conversație cu I.R., audit manager, banking, participant la Solution Talk)

Am auzit ca ai implementat in echipa ta un program bazat pe întrebări focusate pe soluții. Cum ai ajuns la asta?

I.R.:Ca și idee, prima dată nu știam ce înseamnă coaching/mentoring și eram sceptic apropos de metoda însăși. Dar un scepticism constructiv: încerc, mă documentez, văd cum merge.

Am decis sa aplic în echipa mea. Echipa mea  include atât juniori cât și seniori. Aveam niste „cazuri dificile” în echipă așa că am încercat un program de coaching intern, al echipei.

Le-am spus „Hai să încercăm asta”. Le-am dat un timp de gândire, s-au documentat, am discutat, au acceptat cu toții. Nu suntem experți în coaching, dar am început cu toții să căutăm.

Am alcătuit binoame din câte un senior și un junior. Aceste perechi se întâlnesc o dată la două săptămâni, cu cartonașele cu întrebări la ei și lucrează la obiectivul lor. Voiam să descopere ce înseamnă coaching și în teorie și practică.  Ca „efect secundar”, pe lângă progresul lor individual, pe obiectivele fiecăruia, comunicarea în echipă s-a îmbunătățit mult. Nu doar atunci când au probleme punctuale, dar și când discută așa, în general, sunt mai pozitivi.

Cum au evoluat perechile?

I.R.:Performanța coachului depinde de rezultatele coachee-ului.

Mă așteptam că vor comunica mai bine – văd când cineva a devenit mai proactiv, nu se mai blochează în probleme. Și trigger-ul a fost acest program.

Am pus extremele împreună pentru că voiam să poată să se uite altfel în oglindă. Am pus persoane care comunica mult în echipă cu persoane foarte timide. Voiam să se vadă unul pe celălalt altfel decât din perspectiva task-urilor. În coaching relația devine destul de personală, ajung să se cunoască unul pe altul și fiecare pe sine. E ca și când ai ieși la o cafea și ai discuta, dar mai bine.

Ce ți-a dat încredere că vei reuși?

I.R.: Intuiția – sunt de un an si jumătate leaderul lor și îi cunosc. Am încercat și alte tehnici. Dorinta lor era să lucreze, nu erau rezistenți la schimbare. Am știut și că tematica le va plăcea.

Cum ai stabilit  cadrul?

I.R.: O săptămână am avut discuții cu viitorii coachi, apoi am făcut echipele. Am stabilit un program pe mai multe luni. Mă întâlnesc și cu unii și cu ceilalți, ca să știu unde să  mai ajustez. Păstrez legătura, ca suport.

Cum ai găsit timp pentru asta?

I.R.: M-am gândit că management nu înseamnă numai KPI. Zece la sută din timp trebuie să fie altfel. Și am obținut o mai mare eficiență a echipei, am economisit timp, de fapt –  am rezultate pe care să le prezint mai departe și mă bucur.

Ce crezi că a funcționat cel mai bine?

I.R.: Ascultarea. Nici eu nu  mă așteptam să funcționeze așa de bine. Cheia pare să fie să nu faci lucrurile formal, ci să îți placă. Dacă pui întrebările cu adevărat interesat și asculți, îl ajuți pe celălalt.